Coltul lui Orfeu

pentru semnele ramase pe zid,
ma resemnez in rit ciudat
pe-o ranceda taratura din lemn.

rup hainele de pe jos si sfasii
candelabrele aspre de pe ceruri.
farmat in spasme de praf,
scapar crapaturile de pe jos.

suprem refugiu mi-am adus in dar
si-acum ii zambesc nepasator.
inca se mai sterg grasimile din var,
am totul sus si jos. Amin! si mor!

imi droghez venele de cand eram copil de tata.
imi cantaream mainile ingrozite si murdare
in tarana uscata, cautand gauri ce duc
de partea cealalta a pamantului.

nu cutez sa ma gandesc la ce va urma
o stiu deja, iar degetul pervers
din gura mea, din sangele meu,
cel care-mi ascunde tristetea
de o parte si de alta a sevrajului,
arata el cutezator spre mine.

ma-nspaimanta fiorii, ei, aceeasi
pe care-i cunosc deja ...
cenusiul oare sa fie enigma
atotstiutoare ...

ascult inima si pun simturile
pe orice misca ...
le simt vibratia pana-n iad si-napoi
pana-n suflet si de-aici iarasi in jos.

acum mi-as rupe ochii si pielea
si le-as punen fata mea ...
sa le stiu acolo dara sa nu le simt,
doara sa le aud ... sa le aud
cantarindu-mi nepotrivirea...

deplang seninatati ascunse
printre gratii putedre de beton

mi-a degerat glasul...rapus
de propria-i recidiva.

cu mainile cuprinse de un nesat nepoticnit
plimb cuvinte grele prin mintea sleita
si ma intorc de fiecare data cu fata-n perete
sa-mi miros pacatele, le ador, le blestem
le uraSC...
IMI IUBESC VICIILE

si mirosul corpului asudat nu-mi da fiori
doar ma incanta, si arunc neputinta,mereu
de acelasi perete putrezit, rascolit
de amintiri umede, sarace, neputincioase.

ma tradeaza constiinta si ma duce in locul
in care sentinta se rupe in doua si...
si ma despica in doua, cu tot cu nesat,
am gura plina de tarana; respir greu
tone de ganganii de sub pamantul meu.

"presarate-mi sunt toate mormintele
cu sarutul picaturilor de truda;
si ma seaca pasiunea nemistuita,
imi ramane in gat, ca un nod gordian."

imi cutremur privirea la fiecare neincetata
parvenire sufleteasca
ce sa fac?
is un pungas nemiruit!

Si-as vrea sa mor cinstit
Si-am sa mor departe;
N-as vrea mor grabit
Dar am sa mor pe timp de noapte.

N-as vrea sa mor singur
Si cu focul stins in vatra,
Fara nimeni, in straini.
Si-am sa mor negraitor de soapte.

Si-as vrea sa zambesc
cu moartea adusa-n brate,
sa ma duc la capat,
si s-aduc la toti iertare;
as vrea sa mor cu dintii mei de lapte,
si cu privirea-nceata,
sa vad clipele tot duse,
sa vad oameni cu mainle curate.

Dar am sa mor aproape,
Si dus pe ganduri roase,
Si-am sa mor vorbit de vorbe
Si cu rasetele sparte.

tresar artistic pietrele hoinare
manate-n zori de-o muza-n nepasare,
iar dunele de nenoroc tot dorm
acoperite de zdreanta unui orb.

in gropi adanci de chihlimbar
zac nedospite jertfele mele.
balteste surd vesmantul de amar
si curge lin, ma-mbat cu ele!

ce-am dus, ce duc, tot aia mi-e
doar flori de lotus in spinare.
sunt biet drumar la drumu' mare
vand inimi seci, fara catare.

nu-mi astepta asteptarile
sa te creada nevinovat.

zabresc cutremurele tineretii mele
in vaiete, brazdate-
si nu ca ma intorc
mereu acasa,
dar mi-e dor
de alte zari pustii...

pereti murdari.

mi-am sugrumat tendinta
de a calca mereu pe sub
prapastie ...
stau la locurile mele,
panzele rupte si pline de catarge.

mi-am pus pe sub ciubote,
senin,
un varf de glezna tot scoborator,
pe care scrie : TRAGE!

Razvratesc clipele.

nu-mi vreau inapoi
sub brad,
straiele murdare;
le-am taiat cu secera,
de prin poteci, si-am sadit
la loc primenit
zambetul cameliei.

la fel ca ieri, zambesc,
acelasi rid de sudoare -
aceleasi dulci ispite . . .

- e mijlocul petrecerii si ploua afara ... ce poate fi mai frumos?!
- imi alung temerile prin camere ,apoi bantui coridoarele fara rost . . .
- sunt la etaj, si cand ma uit in jos, toata lumea e plina de sange si se vaita cu ochii bulbucati;
- tatal meu e suparat si vrea razbunare, unchiul l-a mazgalit cu placinta pe barba;
- restul femeilor de langa mine nu stiu ce fac;
- stiu doar ca una m-a parasit si mi-a adus doi barbati sa-mi lipeasca goliciunea de pereti;
- iar cu cealalta am cutreierat singuratatile prin incaperi morbide si pline de tipate;
- imi cunosc sfarsitul si peste el ma indrept . . . cu o femeie in brate, imi bat clopotele mormantul;
- sunt doar oglinzi sparte, oameni mici, mucegai si un sfasietor discernamant nefondat ...
- am pierdut femeia din brate, nu am remuscari;
- vreau insa liniste, asa ca sparg peretele pe care se vinde ieftin o gaura neagra si scot cioburile geamului la iveala;
- acum, da, e liniste!
- dar am uitat ca urmeaza partea cu tatal si din resentiment fata de realitate ma trezesc;
- e dimineata si eu sunt acelasi.

Notă: acest text nu are intenţia de a aduce cuiva (mai ales a ? şugubăţului rus ?) vreo ofensă.

Iarasi si iarasi si iarasi?iarasi?iarasi?iarasi?
M-am saturat, nu-mi vine sa cred: dupa ce ca fac aceleasi lucruri si spun aceleasi cuvinte mereu si mereu, mai si raman blocat in intuneric din cand in cand. Ma mai pierd dintr-un timp in altul, bandu-le secundele si mai ales clipele cu o asa sete incat ai putea zice ca ma aflu in ultimul hal de deshidratare psihica ; cine stie, poate ca asa si este ?!
In jurul meu-bezna. Doar o masuta aruncata intr-un colt tarziu de zi pierduta.Pe ea sta gata de apel un pahar gol.ma ridic in picioare, caci pana acum am ingenuncheat in fata tuturor si ma indrept spre masuta: timp, timp, Timpule !!!!, dar tot mi-e sete. (ochii mei vad intotdeauna goliciunea plina, cealalta jumatate a ceea ce nu exista). Gata, am ajuns. Pun mana pe potirul de sticla opaca si iata cu ce mi se clatesc ochii: paharul are ceva pulbere lichida (poate de neant, cine stie ?!).
Io: ia sa gust !
Iau sticla in mana stanga?.
Io: Ia stai oleaca! nu mai am maini!
Strig in departare:
Io: Hei, si cu mainile mele cum ramane! dati-mi-le inapoi!
Ceva: ????hmmmmmm!
Io: Nici nu discut! da-le inapoi? inapoi? inapoi?.
Si orologiul din perete se intoarce, precum i-am si poruncit (ma trage pe sfoara, dar e mai bine asa; acum am maini).
Si dupa cum spuneam iau lichidul far? de culoare in cioturile astea care cica se mai numesc si membre superiore.
Duc potirul la gura si iau o inghititura.
Papilele gustative: iachhhhhhh! ce-i asta, Dumnezeule!
Io: Cred ca ...! Oh, da!Sunt sigur!E otetul ?sugubatului?!
Curiozitatea: Bine, bine! Dar ce cauta aici??
Io: Paiii?..
Curiozitatea: Stii ce? Las-o balta !
Dupa ce ma delectez cu asa bautura, de mi-au crapat neuronii, aud un zgomot.
Zgomotul:zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot?
Io: Vine din tavan?
Tot io (ca de! sunt singur): Hahahahaha! Din ce tavan poate veni din moment ce noi nu avem asa ceva?!
Io: Paiii?
Tot io: Stii ce ? Las-o balta !
Io: Bine.
Si zgomotul totusi continua?
Zgomotul: zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot?
Zgomotul: zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot?
Zgomotul: zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot? zzzzgomot?
Ma arunc precum o felina mai in centrul (care o fi ala !) spatiului ce ma inconjoara: un ferastrau taie in ceva, nu stiu ce, o gaura prin care coboara incet, dar sigur, o coada legata de ?altceva.
Io: ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă? Ce-i asta? Ca eu n-am ...coada!
Ferastraul: Gata, n-ati-o! Ti-am livrat-o! (si mi-o arunca cat colo, langa masuta cu otetul) Doamne ajuta, ca mult m-a mai chinuit pacatoasa asta de coada! Si-acum plata...
Io: ...plata? Intreb eu nedumerit. ce... plata, ma rog?
Ferastraul: Paii... eu cu ce imi platesc panzele cu ajutorul carora tai de fiecare necunoscutul?Si e atat, atat de dur, ca mi s-au tocit toti dintii! Mai ales la coada cat am putut sa muncesc... revoltator! Si de-a dreptul jignitor, umilitor!
Io: Bine, Bine! (plictisit) Cat costa?
Ferastraul: (murmurand) 6 timpi, 6 vieti, vise numai spun (cred ca tot 6) ....mmmmm .... Da! Inca o cadere in abis si gata mi-ajunge! Cred ca o sa-ti ispasesti datoria fata de mine (tot el mi-a livrat si nimicul, nevazutul de data trecuta).
Io: Stii ce? N-am acum atata vlaga ramasa in mine ca sa-ti platesc tot, dar uite aici o speranta de-a mea, caci celelalte imi trebuie, si restul iti dau in urmatoarea viata!
Ferastraul: Bine, dar sa nu uiti! (si, dupa ce isi ia rasplata-saraca ca de obicei, inchide gaura pe care tocmai a facut-o, sigiland-o; insa tot se mai auzea murmurul sau: auzi tu! am ajuns sa car, sa livrez... cozi!).
Io: Ia sa vad ce mi-a adus aici destinul!
Merg ce merg; ciudat, nu se vede. Unde o fi pus-o?
Io: Hei, pacoste de coada; arata-te mortaciune! Cine mi te-o mai fi trimis?!
Un momento de liniste....
Linistea: linste... liniste.... liniste... liniste... liniste... linste... liniste.... liniste... liniste... liniste... linste...liniste....liniste...liniste...liniste...
Io: Taci!
Linistea: liniste... ca tac! (si-a tacut)
Coada (stand comod pe fotoliul din spatele meu si band din potir). mai pacoste esti tu muritorule! Si apropo, m-a trimis nimeni si-a zis sa-ti transmit salutari! (sorbind cu şarm otetul ramas)
Coada: E bun sa stii! A..! Si daca vrei sa afli motivul vizitei mele, trebuie sa-l intrebi pe acela din spatele tau.
Io: Cine?
Coada: Acela. (aratand cu varful ei spre...Altcineva).
Altcineva: Buna, ma asteptai? (dupa ce apare de undeva, dintr-un loc far? de nume, se misca atat de repede, ca niste imagini inlantuite - dar cu o viteza uluitoare -, oprindu-se doar cand schimba directia, gusta si el din pahar).
Altcineva: Mai, dar sa stii ca e tare bun!
Coada: Lasa asta! Spune-i de ce suntem aici, in universul lui!
Altcineva: Oh.... da, da! Noi suntem aici pentru ca trebuie sa o mananci.(aratand spre Coada).
Io: Ce?! Ce-ai spus?
Altcineva: Da! Exact ce-ai auzit.S-o mananci pe ea.
Coada: Da, pe mine. Sa ma mananci.
Io: Dar... eu nu pot sa mananc asa ceva, doar pentru ca imi spuneti voi acest lucru. punct! Nici nu mai discut!
Coada: (luand inca o sorbitura) Stii, Altcineva, trebuie sa ne procuram si noi asa ceva. (si mai ia inca una, privind paharul cu o lacomie desavarsita).
Altcineva: Bine draga; Dar taci si tu un moment. bine?! (apoi, intorcandu-se spre mine) Nici nu avem ce discuta. O mananci si cu asta basta.
Io(intrigat): Dar pur si simplu nu pot. Doar.. are par!
Altcineva: Si ce daca. E pufoasa, matasoasa.
Io: E prea tare pentru dintii mei nepriceputi.
Altcineva: Dar e dulce ca mierea; Foarte gustoasa!
Io: Lasati-ma in pace ca nu va mai suport! Eu nu mananc cozi si cu asta basta! (na ca ti-am zis-o -- in gandurile mele). Si va poftesc afara, va rog! (aratand cu degetul pe care inca il mai am spre locul unde fusese gaura prin care intrase coada)
Altcineva: Ba o mananci ca asa zic eu!
Coada: Sunt de acord. O sa ma mananci!
Atmosfera se incordeaza.
Io: Si daca nu vreau?
Altcineva: Trebuie sa vrei. O mananci!
Coada: Ma mananci !
Parerea Celorlalti: O s-o mananci!
Eu ,mirat:
Io: Cum... si voi?!
Altcineva: O mananci!
Coda : Ma mananci!
Parerea Celorlalti: O s-o mananci!
Altcineva: O mananci!
Coada : Ma mananci!
Parerea Celorlalti: O s-o mananci!
Altcineva: O mananci!
Coda: Ma mananci!
Parerea Celorlalti: O s-o mananci!
Si se tot repeta ... si se tot repeta... ca intr-un cerc african... exact asa
Io: Nu mai pot! Nuuu mai rezist! Nu mai ... vreauuuuuuu....! (sunt in pragul disperarii).
Si dupa ce ei dispar:
Io: Simt ca... ca... ma... sparg!
Chiar ma sparg in mii si mii de bucati fine de nefiinta, nu de moarte, de nefiinta..
Nu mai stiu ce sunt!
M-am pierdut intr-un loc ce n-are nume; si, ca un paradox, in care nu exista ?a fi? si nici ?a nu fi?.
Spre uimirea celorlalti, inca mai exist, nu sunt, exist...
Sunt inconjurat de patru pereti. Doar patru. uite-i: unu... doi... trei... patru...
Nici mai mult nici mai putin: patru...
Cu toate ca nu pot suporta gandul ca sunt prins aici, totusi incerc sa ma fac comod. Mi-am instalat in mijloc (care o fi acela?) un fotoliu (un altul) si o masuta (o alta) langa el. Asezandu-ma, vederea-mi cuprinde cu ochii mici si plapanzi, sensibili pana si la intuneric, o panorama; natura statica care s-a nascut de nicaieri. Pur si simplu stau si-o, privesc, incantat de goliciunea din jur. Stau si beau din potirul inexistentei mele macabre, sorb fiecare picatura de timp, fiecare clipa pierduta in viata. gust din amar de vreme, din venin si mari de lacrimi.

PS: Si totusi, cu un zambet sarcastic:
?.....ma uit in ochii adevarului
care taie in carne si-n duh
?i soptesc in ureche cuvinte-iluzii
dar ochii se-nchid si se rup.?
Si-mi spun cu voce tare, va spun, le spun: EU NU MANANC? COZI !

uite-mi dreptatea, de-o parte si de alta
a mainilor ce-mi inconjoara gatul.
sughit, sughit, nu ma pot opri...

si ea, frumoasa-mi, din celalalt capat
imi sopteste printre stropii de vin:
sa-mi traiesti!

te urasc!
credeam... credeam...
ca... inculpatul
il tot vad spanzurat.
miroase a huma arsa.
fata-i alba imi zangane a chip.

se crapa peretii sa ceara ajutor!
n-am scapare,
ma cumpan pe jos,
nepierit si fara suflare.

Slobod de gura

Fecioara, ti-a murit soldatul.
I-ai vesmant de groapa,
Ca na-i de unde altu'.
Si pune-i si-un sarut
Pe musteata-i ramasa,
Sa-i tina dor de duca,
Sa-i tina rost pe faţa.
Se ducea lumea de rapa
si eu stau nepasator cu sanu-n maini.c
u mainile la piept ce-i drept,
dar nu al meu, si nici al altuia.
cu mainile crusis saltate,
dara fara rand si fara palme.
Si te strig pe nume,
Sa te-aduc acasa.
Fecioara, imbratiseaza-mi gatul
Si arde lemn cu lemn tot jiltul,
Pe care-mi sta sprijinita mandria.
Vâra mainile-napoi pe ganduri,
Si cauta-mi gura sa-ti pui sarutul.