Coltul lui Orfeu

cu mainile cuprinse de un nesat nepoticnit
plimb cuvinte grele prin mintea sleita
si ma intorc de fiecare data cu fata-n perete
sa-mi miros pacatele, le ador, le blestem
le uraSC...
IMI IUBESC VICIILE

si mirosul corpului asudat nu-mi da fiori
doar ma incanta, si arunc neputinta,mereu
de acelasi perete putrezit, rascolit
de amintiri umede, sarace, neputincioase.

ma tradeaza constiinta si ma duce in locul
in care sentinta se rupe in doua si...
si ma despica in doua, cu tot cu nesat,
am gura plina de tarana; respir greu
tone de ganganii de sub pamantul meu.

"presarate-mi sunt toate mormintele
cu sarutul picaturilor de truda;
si ma seaca pasiunea nemistuita,
imi ramane in gat, ca un nod gordian."

imi cutremur privirea la fiecare neincetata
parvenire sufleteasca
ce sa fac?
is un pungas nemiruit!